Mi-am descoperit pasiunea pentru artă acum puțin timp, când m-am confruntat cu singurătatea și plictiseala adusă de pandemie. Trebuie să recunosc, am încercat mai multe hobby-uri, toate din zona artistică, însă atunci când desenam simțeam că acest lucru mă ajută să îmi conștientizez singură emoțiile. Nu sunt cea mai bună în a exprima ceea ce simt, însă atunci când țin creionul în mână toate gândurile se așează la locul lor. Scopul meu ca artist nu este de a reda cea mai corectă, cea mai ”ca la carte” lucrare, ci de a face privitorul să înțeleagă și să simtă, chiar și pentru o secundă, mica parte din mine pe care am așternut-o pe hârtie . Până la urmă, un artist trebuie să invețe să fie vulnerabil, iar atunci când accepți această vulnerabilitate lucrurile vin de la sine.

Mereu am fost atrasă de artă în toate formele ei dar un singur domeniu m-a făcut să aleg cu adevărat acest drum: jocurile video. Au devenit o pasiune când am descoperit că sunt o combinație între știință și artă. Dezvoltarea tehnologică a permis artiștilor să își mute creațiile în mediul digital, iar pentru mine a fost o plăcere să descopăr cât de versatilă poate fi tableta grafică și cât de fidel pot să reproduc vizual tehnicile tradiționale în 2D și 3D. Întotdeauna mi s-a părut o provocare să redau lumi imaginare care să atragă și să creeze o dinamică deosebită în mintea privitorului cu mult mai intensă decât în cazul filmelor sau animației prin implicarea activă în poveste. Povestea, acțiunea, suspansul, decorul, personajele, toate m-au captivat prin unicitatea lor, dar și a mecanismelor de funcționare și relaționare. Am ales acest domeniu pentru că imaginația este câmpul de luptă dintre cunoscut și necunoscut, dintre învins și învingător, dintre bun și rău. Cu alte cuvinte, arta jocurilor m-a impresionat prin complexitatea sa dar și prin metodele sale infinite de creație.