Nu a fost un moment în care să descopăr o anumită pasiune pentru artă. Este mai degrabă o necesitate. Probabil că mereu a fost undeva prin împrejurimi, dând târcoale, așteptând să o încerc cu totul. La un moment dat, desenul a devenit o constantă binevenită: un mod de a fi în pace cu mine însumi. Mereu a fost interesantă redarea unei situații sau a unui fir narativ prin ilustrații sau benzi desenate, de la ceva gândit în cinci minute la o poveste scrisă în șase ani, fie în mod tradițional or digital. Există puține limite, pe care, cu experiență, le poți modela și utiliza în orice fel dorești. Arta primește cu brațele deschise tot ceea ce e mai tumultos și învolburat și se bucură de ele.